Frighida

 

Frighida e o tipă normală la cap de vreo 35 de ani. Nu are prieteni, familia nu o acceptă așa cum este ea și o minte. Frighida are microfoane în casă și nu știe cine le-a pus acolo. Maică-sa îi tot spune să zică unui psihiatru de microfoane poate-poate o scoate nebună de legat. Maică-sa e o scorpie, apropos. 

Acum că Frighida nu are nici loc de muncă lucrurile s-au complicat. Are nevoie de bani dar nimeni nu pare dispus să o angajeze. De aplicat a aplicat la posturi simple, deci nu poate fi lipsa de experiență. Frighida se simte captivă într-o lume nebună în care toți joacă un joc macabru ale cărui reguli ea nu le înțelege. E trist să le înțeleagă ultimul prost și nu Frighida. Frighida crede că din această cauză nu o angajează nimeni și se stresează. Ea știe că toți incompetenții primesc locuri de muncă doar pentru că au relații și că angajatorii caută oameni cu stimă de sine și care spun adevărul doar de fațadă: în vârful organizațiilor ai de obicei sociopați și psihopați care se pricep de minune să manipuleze. 

Frighida se crede deșteaptă. E mândră de faptul că e deșteaptă. Nu concepe să fie luată drept proastă. De aceea în liceu când o grasă i-a spus că este proastă Frighida i-a sugerat să se rostogolească până acasă. Din păcate Frighidei nu-i vin de obicei replici la insulte și rămâne cu gustul amar al împunsăturilor. Se pare că toți sunt înțeleși să-i pună bețe în roate Frighidei. O văd că este mândră și asta îi deranjează. Invidie, ce să-i faci. 

Frighida visează să fie humour writer și să cucerească lumea cu umorul ei. Când era mică rupea capul păpușilor, dezasambla mașinuțe, citea povești nemuritoare și desena gagici îmbrăcate în haine kitschoase. Or fi și astea o dovezi ale umorului Frighidei. Îi urăm succes.