Pertu

Pertu este scriitoare realizată, mă, nu ca noi aștia lipsiți de talent și abilități. O traumatizată care se expune pe Internet spre deliciul fanilor care o urmăresc pentru că este utubilă. Pertu ține neapărat să fie respectată pentru toată durerea prin care a trecut și a adunat în jurul ei o droaie de traumatizați și traumatizate. De fiecare dată când bagă bățul prin gard şi i se răspunde în fel Pertu sare ca arsă. Cum adică să o ironizăm? Nu vedem prin câte a trecut? Vai, săraca Pertu și prietenele ei. Cum se zbat să se demonstreze. Mno, succes Pertu și spor la furat idei. Noi nu ținem atât de mult să ne demonstrăm în fața ta. Suntem puternici ce să-i faci.

Tudorache

Tudorache e un stalker plictisit care lucrează pentru IBM. Și cum stătea el așa și se gândea cum să devină cel mai tare din parcare a auzit de o tipă faimoasă pe care dacă o stalkuiești pe Net poți obține idei bune care să te facă faimos. Tudorache, disperat cum e, o urmărește. Află că a văzut filmul Rețeaua și-și face și el un podcast cu același nume. Dacă tipa habar n-are de el cum să-și dea seama de furt? Apoi, văzând că nu-i merge cu acest podcast își face unul dedicat psihologiei și neuroștiintei, copiind modul de gândire și furând ideea tipei. Mno, Tudorache are oaie, ce mai. Problema este că tipa a aflat de el și faptul că e un copycat infect și are metode de a-l trage la răspundere. Tudorache, voi aștia din IBM sunteți obișnuiti să furați idei, bravo. Dar să nu credeți că nu se prind cei din jurul vostru și dacă sunteți făcuți geniali, nu voi sunteți geniile, ci cei de la care ați furat ideile. Aşa că, Tudorache tipa pe care ai copiat-o e adevăratul geniu. Succes, Tudorache cu neuroştiința că dacă era după tine nu ți se aprindea becul în vecii vecilor. Ce să mai zici? Român sadea.

Bumblebee

Bumblebee lucrează pe un post entry-level de vreo 10 ani. Nu s-a plâns niciodată, a încercat să se angajeze la alte firme dar nu i-au convenit condiţiile. Aşa că stă şi trage pe plantaţie şi râde nervos când discută cu colegii, scuzaţi cacofonia. În firmă vine un nou coleg. Deşi la început e toată lapte şi miere Bumblebee nu-l salută pe coleg când acesta o salută. Deci în cazul lui Bumblebee respectul se câştigă. Un psihologist ar spune despre ea că e frustrată şi manipulatoare emoţională. Bumblebee devine în curând obsedată de noul coleg. Îi urmăreşte postările pe Internet, se preface că nu le citeşte şi aduce în discuţie diverse teme abordate de acesta argumentând în mod contrar pentru a-l freca la melodie. Ea vrea să ştie toată lumea că faptul că a învăţat vreo 10 limbi străine înseamnă că este deşteaptă, nu că are memorie bună şi atât. Colegul o calcă pe nervi şi îl invidiază. Îl atacă de câte ori are ocazia ştiind că acesta nu are ce să-i facă. Vedeţi voi Bumblebee e foarte mândră de talentele sale şi nu suportă să fie mai puţin dotată decât un novice. Bumblebee e tare, Bumblebee e mare, Bumblebee în dotare. Îi dedicăm şi o melodie prin care vrem să-i arătăm lui Bumblebee şi întregii firme în care lucrează ce înseamnă talentul. Succes la toată firma care este, evident. 

                                      

Verna

Verna a ajuns mare și s-a făcut copywriter. Când era în liceu Verna nu știa ce să facă cu viața ei. I s-a spus să încerce să fie o copie a unui coleg geniu. Verna, din invidie și din convingerea că nu e cea mai proastă din sat, a făcut întocmai. A început să citească cu nemiluita, nu din pasiune, ci din spirit de competiție. Preferatul ei, conform spuselor sale, Giovanni Papini, sau cum l-o fi chema. În timp ce colegul geniu se ducea la olimpiada de limba engleză Verna se ducea și ea la cea de limba română, olimpiadă la care se dusese respectivul coleg în clasele V-VIII. La olimpiadă a făcut o laie. Dar Verna nu a abandonat lupta. A auzit cum colegul geniu a fost lăudat pentru talentul său în ale comunicării și în loc să se facă regizor a dat la SNSPA. După aceea, pentru a se răzbuna complet, a făcut și un master de scris în limba engleză. Din păcate nu i-a mers cu scrisul în limba engleză pentru că acesta părea forțat și plictisitor. Dar Verna nu s-a lăsat. Și-a stalkuit colegul geniu și a lansat pe piață și cărți. Cărți pe care nu i le cumpără nimeni. Verna continuă. Și-a lansat și afacere. La acest moment putem trage concluzia că Verna a dezvoltat o obsesie pentru colegul geniu și e dusă cu pluta. Suntem siguri, însă, că prin furt de personalitate, gânduri, idei, vocație Verna va reuși. Pentru că este o învingătoare îi urăm succes.

Franny

 

Franny e cyberstalker. Toată ziua o arde pe Internet și se delectează cu viețile victimelor sale. Le învață slăbiciunile, și le notează în carnețelul mintal și se oftică când acești oameni au succes. Trebuie să facă de acrul în patru și să fure de la ei pentru a avea la rându-i succes. Franny e un loser prin excelență. Locuiește cu părinții la 35 de ani și nu are activități care să-l stimuleze. Așa că stă, observă și atacă când nu te aștepți sub pseudonim. De obicei comentariile sale sunt pline de prostie și răutate. El se simte bine când coboară din pod justiția divină. Se crede mare și tare și dacă reușește să-și bage în sperieți victima e cel mai tare. 

Franny se crede leader și știe cum ar trebui să-și trăiască viețile cei mai buni ca el. Lansează insulte ca pe niște lampioane de întuneric. Victimele se dau de ceasul morții când îi află opiniile și nu știu cum să riposteze. Dacă s-ar uita mai bine la cocoșul care se dă Franny ar vedea că-i o găină speriată făcând ronduri în coteț sperând să apuce și ea o bucată de pâine. Dar asta nu se întâmplă. La câți psihopați sunt pe lume cum să te aperi decât făcând plângere la poliție. Poliție care nu se stresează și dă vina pe tine că tulburi apele. 

Franny e genul de om care nu te lasă să trăiești. Franny e dezechilibrat psihic. Franny e limitat intelectual. Dar are puterea pe care i-a pus-o la îndemână Internetul. Ce ne facem cu Fanny? Să-l ignorăm? Să-i răspundem? Să-l stalkuim la rândul nostru? Succes, Fanny. Poate-ți trece supărarea că altul are și tu nu.

Dolly

 

 

Dolly e o tânără mămică. Și-a lăsat job-ul din multinațională pentru că se săturase să fie sclav la stăpân și pentru că nimeni nu o promova deși era capabilă. Acum locuiește într-un und de lume, uitată de toți și de toate și este hotărâtă să nu-și lase copii pe mâna statului. Dolly a văzut cum sistemul de învățământ românesc este unul tembel și s-a gândit să le ofere odraslelor un alt fel de educație.

 

Când era tânără Dolly era foarte preocupată de fizicul ei și făcea cure de slăbire deși era slabă. Scria poezii pe care le citea prietenilor de fațadă și-și blestema zilele la ce părinți teroriști avea. Acum cică a scăpat de ei. Dolly și-a urât colega de bancă pentru că a trimis-o la olimpiadă. Dolly nu a luat notă mare la olimpiadă. E vina colegei că Dolly s-a dus la olimpiadă, evident. Ca o paranteză colega a rămas mască când Dolly i-a mărturisit sentimentele câțiva ani mai târziu. Tot legat de colega de bancă, Dolly a lăsat-o cu uru în drum și s-a convins că prietenia ei cu inamica colegei de bancă  a fost cea mai bună alegere pe care o putea lua. Urvele de oameni cu urvele de oameni spunem noi. 

 

Dolly e ambițioasă și încearcă prea mult. Dolly e supărată pe lume. Dolly copie să se bage și ea în seamă. Dolly invidiază și acuză și se umple de frustrări pe zi ce trece. În statul ăsta Dolly nu a avut parte de succes și asta o doare. Dar continuă să încerce să scoată bani prin orice mijloc. Noroc cu soțul ei că acum e mare și tare într-o companie după ani buni de muncă. 

 

Succes, Dolly că de prieteni adevărați nu ai nevoie. 

 

Dorinel

 

 

Dorinel este recruiter. E plin de el și-și caută candidatul ideal. De aceea îți cere un catralion de ani de experiență în domeniu în anunțul de angajare. Desigur, lucrurile se rezolvă altfel prin PCR (pile, cunoștințe, relații) dar Dorinel se plictișește pe jobul său și are tendințe sadice. De aceea își folosește tot creierul de australopitec să te facă să te simți de parcă nu ai fi destul de bun pentru piața muncii și pentru a intra într-o competiție acerbă pentru pâine. În mare Dorinel caută pe unul care se ajungă la el printr-o persoană de contact, unul care să-l pupe în und la interviu și să dea impresie că va munci. Asta ca să nu aibă probleme cu șefii. În rest i se rupe lui Dorinel cine ia postul. 

 

Cel mai mult ne place când Dorinel pune ochii pe un om care iese în evidență și-și încropește anunțul în așa fel încât să-l discrimineze pe respectivul om sau să-i dea intențiile pe față. Atunci își arată Dorinel mușchiul de recruiter trecut prin viață. E un ratat care se vrea băgat în seamă acest Dorinel. Dacă era deștept era în altă parte de mult. Dar el s-a hotărât să fie prostul care rămâne între proști să nu se vadă cât de prost e. Cam așa cu Dorinel. 

 

Dorinel îți va face viața un calvar pe parcursul șederii tale în firmă. Te va avea sub monitorizare să nu care cumva să stai degeaba. Îți va descrie frumos firma și după va râde de tine când dai la galere. Se plânge că România nu are capital uman. De unde pana mea să aibă cu atâta sărăcie și lipsă de orizonturi? Oare dacă ar angaja oameni fără experiență, făcându-le un training și apoi lăsându-i să-și facă experiență lucrurile nu ar decurge mai bine? Mno, aici trebuie să faci totul singur pe banii tăi, apoi se bagă și mahării pe felie. Cine-i bun reușește oricum, nu-i așa?

În mare Dorinel e un frustrat care încearcă și el să-și câștige pâinea. Vorbește de pasiune și alte alea- alea pentru a nu adormi pe scaun. Dacă vrei să faci ceva cu viața ta pleacă la facultate în altă țară și fă pe dracul în patru să rămâi acolo. Experiența să ți-o faci pe timpul facultății pe freelancer. Cam atât. Succes, Dorinel.