Dolly

 

 

Dolly e o tânără mămică. Și-a lăsat job-ul din multinațională pentru că se săturase să fie sclav la stăpân și pentru că nimeni nu o promova deși era capabilă. Acum locuiește într-un und de lume, uitată de toți și de toate și este hotărâtă să nu-și lase copii pe mâna statului. Dolly a văzut cum sistemul de învățământ românesc este unul tembel și s-a gândit să le ofere odraslelor un alt fel de educație.

 

Când era tânără Dolly era foarte preocupată de fizicul ei și făcea cure de slăbire deși era slabă. Scria poezii pe care le citea prietenilor de fațadă și-și blestema zilele la ce părinți teroriști avea. Acum cică a scăpat de ei. Dolly și-a urât colega de bancă pentru că a trimis-o la olimpiadă. Dolly nu a luat notă mare la olimpiadă. E vina colegei că Dolly s-a dus la olimpiadă, evident. Ca o paranteză colega a rămas mască când Dolly i-a mărturisit sentimentele câțiva ani mai târziu. Tot legat de colega de bancă, Dolly a lăsat-o cu uru în drum și s-a convins că prietenia ei cu inamica colegei de bancă  a fost cea mai bună alegere pe care o putea lua. Urvele de oameni cu urvele de oameni spunem noi. 

 

Dolly e ambițioasă și încearcă prea mult. Dolly e supărată pe lume. Dolly copie să se bage și ea în seamă. Dolly invidiază și acuză și se umple de frustrări pe zi ce trece. În statul ăsta Dolly nu a avut parte de succes și asta o doare. Dar continuă să încerce să scoată bani prin orice mijloc. Noroc cu soțul ei că acum e mare și tare într-o companie după ani buni de muncă. 

 

Succes, Dolly că de prieteni adevărați nu ai nevoie.